Opt moduri inedite de a fi inmormantat

„Inmormantarea”
spatiala

Asa cum nu foarte greu poate fi intuit, aceasta forma de parasire a
lumii celor vii presupune lansarea in spatiu a unei mici
cantitati de cenusa rezultata in urma incinerarii trupului lipsit
de viata al unui defunct. Cenusa este incapsulata
intr-un recipient de dimensiunea unui ruj si lansata in
spatiu la bordul unei rachete. Din anul 2004, mostre ale corpurilor
provenind de la cel putin 150 de persoane au „beneficiat” de o
asemenea ceromonie funebra „celesta”. Conceptul trimiterii in
spatiu a ramasitelor umane cu ajutorul rachetelor a fost propus
pentru prima oara de Richard DeGroot intr-un articol al ziarului
„Seattle Times”, din 3 aprilie 1977.

• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…
• Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel…

La aproape fix douazeci de ani de la acest moment, in data de 21
aprilie 1997, cel dintai zbor cosmic cu cenusa umana la bord avea
loc. In acea zi, o aeronava a transportat o racheta Pegasus
modificata, ce continea mostrele ramasitelor a 24 de oameni, la
altitudinea de 11 kilometri deasupra
Insulelor Canare. De aici, racheta a dus mai departe
mostrele dupa o orbita cu apogelul la 578 de kilometri si cu
perigeul la 551 de kilometri de Terra. In prezent, o singura
companie, Space Services Inc, ofera „inmormantari” spatiale, dupa
ce a preluat afacerea de la Celestis Inc, care a lansat patru
asemenea zboruri intre 1997 si 2001. Pe masura ce stiinta
progreseaza, se asteapta ca atat costurile cat si dificultatile
acestor operatiuni sa fie reduse, si alte companii avand astfel
posibilitatea de a intra pe piata pompelor funebre… altfel.

Recifele eterne

Pare ironic, dar este vorba despre o modalitate prin care
trecerea in nefiinta a oamenilor contribuie la supravietuirea
mediului natural acvatic. Pe scurt, inedita metoda de
inmormantare a persoanelor decedate implica integrarea resturilor
incinerate ale acestora in interiorul unor sfere otelite, de forma
unor pietre recifale, ce sunt apoi scufundate in ocean spre a
deveni parte a recifului natural deja existent. Ideea a prins viata
pe la sfarsitul anilor ’80, atunci cand doi studenti ce faceau
scufundari in apele din apropierea coastei Floridei au constatat un
declin accelerat al recifului de corali. Nu s-au multumit doar cu
descoperirea si au decis sa ia si masuri pentru reabilitarea
mediului. Astfel, au gandit crearea unui material si a unui sistem
care sa imite ambianta marina naturala ce intretine viata coralilor
si dezvoltarea microroganismelor. Astfel s-a nascut conceptul
„Bilelor Recifale”, a carui menire a fost

reconstruirea ambientului muribund.

Proiectul a necesitat munca multa, calcule si multe aspecte de luat
in considerare, dar in 1990 a fost pus in practica. De atunci,
peste 3.500 de proiecte la nivel mondial, cu peste 400.000 de bile
recifale plantate pe podeaua oceanica s-au infaptuit. Mult mai
tarziu, in 1998, Carleton Glen Palmer, socrul lui Don Brawley, unul
dintre initiatori, a cerut ca, dupa moarte, cenusa lui sa
fie implementata in recif. Acest lucru s-a si intamplat si
la scurt timp s-a nascut notiunea si totdata afacere „Recifurilor
Eterne”. Oamenii au inceput sa auda, iar ideea a fost adoptata de
tot mai multi oameni venind vorba de locul de veci.

O viata intr-un
diamant

„Un diamant de inalta calitate, cu certificat, creat din firele de
par sau din cenusa persoanei dragi, ca o amintire a vietii sale
unice. Un mod de a strange la piept in fiecare zi memoria
omului iubit. Memorialul LifeGem iti va oferi o amintire
de durata, care va tine cat un diamant. Pentru totdeauna”. Cam asa
isi promoveaza, pe pagina de Internet proprie, afacerea si
produsele compania care „inmormanteaza” oamenii decedati in
diamante, pe care ruda sau rudele le pot purta pe degete, atasate
unor inele pretioase. LifeGem ofera, intr-adevar, diamante
calitative, obtinute din carbonul trupului uman, ce pot fi
comandate si purtate ca simbol al pretioasei legaturi personale cu
cel trecut in nefiinta. In procesul de fabricatie, carbonul uman
este expus temperaturilor extrem de ridicate, ce il transforma in
grafit. Acesta, la randul sau, este amplasat intr-un creuzet si
incins la 3.000 de grade Celsius. Fiecarui creuzet ii este alocat
un numar de identificate.

Dupa incalzire, grafitul este amplasat intr-o presa pentru
diamante, ce reproduce fortele naturale de presiune si caldura.
Aici, el este sfaramat in atomi, care apoi se cristalizeaza
impreuna. In final, un diamant se naste. El va fi slefuit in forma
deorita de client de catre un taietor de diamante. O asemenea
piatra pretioasa are preturi diferite. In functie de dimensiuni,
carate – intre 0,2 si 1,5 – si culoare, costurile variaza intre
2.000 de dolari si 19.000 de dolari. Fabricarea unui asemenea
diamant dureaza, in general, intre sase si noua luni, in functie de
culoarea solicitata.

Din tarana in
tarana

„Din tarana suntem facuti si in tarana ne
prefacem”. Acest lucru se intampla, mai devreme sau mai
tarziu, in cazul oricarei persoane inhumate dupa deces. Totusi,
cineva s-a gandit sa dea o interpretare si mai proprie acestei
axiome printr-un procedeu de transformare a cadavrelor in pudra
organica. Compania „Promessa” dezvolta si
ofera o noua metoda de odihna vesnica pentru morti, o
forma de inmormantare prietenoasa cu mediul. Principiul de baza al
acestei versiuni ecologiste de „ingropaciune” este transformarea
corpului neinsufletit intr-o pudra organica, igienica si
inodora.

Acest lucru, in combinatie cu o tehnica speciala de separare a
substantelor contaminante precum mercurcul, reduce masiv impacul
asupra mediului, impact exercitat substantial atat de inhumare cat
si de incinarare. Promessa este o companie de origine suedeza,
detinuta de biologul Susanne Wiigh, stabilit in insula Lyr a tarii
scandinave, dealtfel si sediul firmei funerare. Metoda folosita
aici consta in aducerea temperaturii cadavrului la minus196 de
grade Clesius prin scufundarea intr-o baie de hidrogen
lichid si sfaramarea corpului astfel devanit casat intr-o
pudra aspra prin vibratie mecanica. Ramasitele obtinute astfel sunt
apoi deshidratate si curatate de orice metal, reducand, spre
exemplu, un trup cu greutatea de 75 de kilograme in viata, la un
sac de numai 25 de kilograme de praf de culoare bej-rozalie.
Intregul procedeu are loc intr-un dispozitiv operational asemanator
unui crematoriu si dureaza aproximativ doua ore.
Unui cadavru inmormantat traditional ii ia
cativa ani pentru a se descompune integral. Dupa preferinta, pudra
poate fi folosita ulterior ca un compost sau ingrasamant natural
pentru diferite plante si flori.

O moarte
exploziva

Compania Heavens Above Fireworks se face „vinovata” de
realizarea unor artificii
unice, prin incorporarea, in reteta clasica de
productie, a unei cantitati de cenusa rezultata in urma incinerarii
unui cadavru, transformand ceremonia de ramas bun a unui defunct
intr-un spectaculos si mai vesel eveniment memorial. Reprezentantii
firmei organizeaza show-uri de artificii in maniera profesionista,
realizate dupa placul si cerintele clientilor, si care pot fi
sustinute si de alte activitati. De asemenea, serviciile companiei
includ fabricarea de mici rachetute domestice, cu cenusa persoanei
decedate, pe care rudele sau prietenii le pot lansa personal pe
bolta noptii, intr-un mini-spectacol luminos propriu.

De asemenea, ofertele sunt valabile si pentru animale de
companie. Focurile de artificii pot fi acompaniate de o
melodie favorita de fundal si, dupa preferinte, chiar de un toast
cu sampanie. Tipic, un spectacol dureaza aproximativ cinci minute,
dar se intampla adeseasa fie prelungit. Preturile variaza de la
aproximativ 1.300 de euro pentru show-urile standard pana la circa
2.500 de euro, pentru pachetele mai complexe. In plus, si Heavens
Above Fireworks ofera, prin pachetul „Zboruri spatiale memoriale”,
posibilitatea ca o mica parte din cenusa funerara sa fie trimisa in
cosmos.

Lichefierea

Inca din Epoca de Piatra, au existat doua metode principale de a
scapa de cadavre: inhumarea si incinerarea.
Aditional, unele triburi africane le lasau hienelor necroface spre
consum, in timp ce alte civilizatii le depuneu in copaci sau pe
stanci pentru a se descompune singure. Totusi, viitorul ar putea
adauga listei o noua varianta: hidroliza alkalina sau
lichefierea mortilor. In cadrul acestui proces,
trupurile neinsufletite sunt scufundate in hidroxid de
sodiu, sau soda caustica, un fel de lesie, si transformate
intr-un reziduu lichid de culoare maronie, ca un fel de cafea,
printr-o tehnica mai prietenoasa cu mediul decat incinerarea
generatoare de dioxid de carbon in atmosfera.

Lichidul are textura uleiului de motor si emana un miros puternic
de amoniac, asemanator cu cel de uree, insa este steril si poate fi
varsat si la ghuveta. In SUA, carcasele animalelor au fost topit
prin intermediul acestei metode in ultimii 16 ani. Procesul
necesita cilindrii masivi din otel inoxidabil, in interiorul carora
temperatura sa poata atinge 300 de grade Celsius, iar presiunea
aproximativ 4,5 kilograme pe centimetru patrat. Pentru moment,
numai doua centre medicale din SUA (Universitate Florida din
Gainesbille si Clinica Mayo din Rochester, Minnesota) fac uz de
aceasta tehnica pe cadavre umane, procedura fiind legala in
Minnesota si in New Hampshire.

Viata se continua pe hartie

Un set continand nu mai putin de 240 de creioane se poate
confectiona din carbonul rezultat in urma incinerarii unei
persoane. Fiecare creion este stantat cu auriu, in lung,
cu numele decedatului, alaturi de anul nasterii si cel al mortii
sale. Creioanele nu pot fi extrase din cutia de lemn in care sunt
pastrate decat pe rand, unul cate unul.

Odata ce un creion a fost scos, mai poate fi introdus doar printr-o
miscare de tipul du-te vino pentru ascutire. Ramasitele rezultate
in urma acestui procedeu raman sa umple spatiul gol al creionului
sau al creioanelor folosite. In timp, locul creioanelor este luat
de reziduul procesului de ascutire, un soi de noua cenusa, cutia
transformandus-o intr-o urna funebra. Mica fereastra indeplineste
un soi de functie de calendar, permitandu-i proprietarului sa
observa numarul de creioane ramase odata cu trecerea
timpului.

Cel mai autentic portret
posibil

Portretul pictat al unei persoane dragi este poate cea mai
eficienta metoda prin care sa ne amintim de ea dupa ce nu mai este
in lumea celor vii. O asemenea pictura in a carei
compozitie sa mai si intre fragmente din cenusa individului
respectiv, combinate cu o mixtura foarte spciala de ulei
pentru pictat, este cu siguranta aproape o resurectie a acelui om.
O asemenea emblema reinvie in constiinta unei rude sau a unui
prieten drag omul decedat nu doar privind un portret, ci si
atingandu-l si constientizand atingerea unei parti fizice a sa.

Compania care ofera doritorilor asemenea pachete funerare dispune
de un artist profesionist capabil sa creeze portrete unice, care
reprezinta nu numai amintiri ce vor dainui peste generatii, dar
care se dovedesc si puncte de spijin importante din punct de vedere
emotionala. O astfel de artista este Val Thompson, specializata,
mai degraba, in realizarea de peisaje cu cenusa celor morti.
Materia prima folosita de ea este mai ales acuarela acrilica, iar
costurile pretinse variaza in fucntie de dimensiuni si de
complexitatea desenului, pretul tipic osciland intre 500 si 1.000
de euro.

*

Iti este frica de moarte? Citeste
30 de lucruri pe care nu le stiai despre
moarte si afla cum fatidicul fenomen este vazut in
diverse culturi si epoci.

CITESTE SI:

• Personajul cu
  coasa
  
• Ce se intampla in momentul
  mortii?
• A fost dezlegat misterul experientelor din
  pragul mortii?